Trecut, prezent și viitor

          Prin liceu "diriga" ne-a întrebat cine este modelul nostru în viață. Mărturisesc că nu prea am știut ce să răspund atunci, însă acum realizez că modelele pe care noi le avem sunt persoanele cu care interacționăm cel mai mult. Cât suntem copii stăm cu bunicii ori părinții și fără să vrem împrumutăm din obiceiurile lor, apoi când mai creștem și începem să ne manifestăm "independența", ne impresionează vreun văr sau prieten mai mare ș.a.m.d. Adevărul este că în permanență persoanele de lângă noi ne influențează într-un fel sau altul.
          Copiii mei s-au născut când eu deja predam aikido și de mici au pășit în dojo, mai întâi au venit cu mami pentru a-l vedea pe tati, apoi au încercat aikido și le-a plăcut.
Acum mergem împreună la seminarii, chiar și la cele internaționale și nu suntem singurii, mai vin și alții în familie. Practicăm împreună sau separat (în dojo practicăm separat pentru că metodologia este diferită).
          La ultimul seminar organizat de Fundația Română de Aikido Aikikai mi-a placut să văd câteva perechi părinte-copil. Câteodată se antrenau împreună, alteori vedeai doi copii împreună sau un copil și un adult, vârsta nu conta, toți ne dădeam silința să executăm cât mai bine tehnicile exemplificate.
          Eu am practicat împreună cu puiul meu de om ('a mare), amândoi am fost elevi pe același tatami, nu mai eram nici tatăl ei, nici sensei-ul ei. Am fost și pe post de traducător și i-am corectat unele mici detalii nu prin vorbe, ci prin practică. Pe durata seminarului s-a mai antrenat și cu alți copii: Diana de la Yamato Dojo Constanța și Rareș de la Kenshin Dojo care veniseră și ei împreună cu tăticii lor, dar și cu adulți din alte dojouri și așa au facut și ceilalți copii.
          Îmi dau seama că noi putem fi cel mai bun model pentru copiii noștri, că îi influențăm prin ceea ce facem și pentru acest lucru trebuie să ne străduim cât mai mult să fim un bun exemplu, căci așchia nu sare departe de trunchi.
          Poți întelege cu adevarat doar dacă ești părinte, un părinte știe că realizarea lui cea mai mare o reprezintă copiii, orice altceva pălește în fața acestei măreții, viața fără copii este seacă, fără copii nu există viitor.
          Dacă O Sensei nu ar fi avut copii, poate că Aikido nu s-ar mai fi păstrat în forma sa originală sau poate ar fi dispărut contaminat de adăugările fiecarui "lider". În filme l-am vazut pe Doshu (Conducătorul Căii) Kisshomaru Ueshiba alături de tatăl său O Sensei (Marele Profesor) Morihei Ueshiba în dojo, apoi pe actualul Doshu Moriteru Ueshiba alaturi de tatăl său Kisshomaru Ueshiba Doshu, și personal i-am văzut alături la Hombu Dojo și la seminarul Federației Internaționale de Aikido pe Doshu Moriteru Ueshiba și Waka Sensei (Tânarul Profesor) Mitsuteru Ueshiba. În relația mea din dojo cu copiii mei, ei sunt modele mele.

Ion State