Trecut, prezent și viitor

          Prin liceu "diriga" ne-a întrebat cine este modelul nostru în viață. Mărturisesc că nu prea am știut ce să răspund atunci, însă acum realizez că modelele pe care noi le avem sunt persoanele cu care interacționăm cel mai mult. Cât suntem copii stăm cu bunicii ori părinții și fără să vrem împrumutăm din obiceiurile lor, apoi când mai creștem și începem să ne manifestăm "independența", ne impresionează vreun văr sau prieten mai mare ș.a.m.d. Adevărul este că în permanență persoanele de lângă noi ne influențează într-un fel sau altul.
          Copiii mei s-au născut când eu deja predam aikido și de mici au pășit în dojo, mai întâi au venit cu mami pentru a-l vedea pe tati, apoi au încercat aikido și le-a plăcut.
Acum mergem împreună la seminarii, chiar și la cele internaționale și nu suntem singurii, mai vin și alții în familie. Practicăm împreună sau separat (în dojo practicăm separat pentru că metodologia este diferită).
          La ultimul seminar organizat de Fundația Română de Aikido Aikikai mi-a placut să văd câteva perechi părinte-copil. Câteodată se antrenau împreună, alteori vedeai doi copii împreună sau un copil și un adult, vârsta nu conta, toți ne dădeam silința să executăm cât mai bine tehnicile exemplificate.
          Eu am practicat împreună cu puiul meu de om ('a mare), amândoi am fost elevi pe același tatami, nu mai eram nici tatăl ei, nici sensei-ul ei. Am fost și pe post de traducător și i-am corectat unele mici detalii nu prin vorbe, ci prin practică. Pe durata seminarului s-a mai antrenat și cu alți copii: Diana de la Yamato Dojo Constanța și Rareș de la Kenshin Dojo care veniseră și ei împreună cu tăticii lor, dar și cu adulți din alte dojouri și așa au facut și ceilalți copii.
          Îmi dau seama că noi putem fi cel mai bun model pentru copiii noștri, că îi influențăm prin ceea ce facem și pentru acest lucru trebuie să ne străduim cât mai mult să fim un bun exemplu, căci așchia nu sare departe de trunchi.
          Poți întelege cu adevarat doar dacă ești părinte, un părinte știe că realizarea lui cea mai mare o reprezintă copiii, orice altceva pălește în fața acestei măreții, viața fără copii este seacă, fără copii nu există viitor.
          Dacă O Sensei nu ar fi avut copii, poate că Aikido nu s-ar mai fi păstrat în forma sa originală sau poate ar fi dispărut contaminat de adăugările fiecarui "lider". În filme l-am vazut pe Doshu (Conducătorul Căii) Kisshomaru Ueshiba alături de tatăl său O Sensei (Marele Profesor) Morihei Ueshiba în dojo, apoi pe actualul Doshu Moriteru Ueshiba alaturi de tatăl său Kisshomaru Ueshiba Doshu, și personal i-am văzut alături la Hombu Dojo și la seminarul Federației Internaționale de Aikido pe Doshu Moriteru Ueshiba și Waka Sensei (Tânarul Profesor) Mitsuteru Ueshiba. În relația mea din dojo cu copiii mei, ei sunt modele mele.

Ion State

... aikido aikikai

"- Da' doar "aikido" mai există? Văd că tu acum faci "aikido aikikai"!
- Păi ăsta e aikido! Aikikai este organizaţia din care fac parte, organizaţia originală a fondatorului. În timp au mai apărut şi alte organizaţii desprinse din Aikikai, acum mulţi s-au reîntors în Aikikai, dar mai sunt şi altele, mici, ce-i drept - non aikikai, şi pentru a nu fi confundaţi cu alţii folosim termenul "aikido aikikai".
- Aha... păi şi ceilalţi nu fac aikido?
- Ba da, dar în Aikikai lucrurile sunt mult mai clare, ca să zic aşa, se lucrează mult bazele şi oarecum stilul nu a fost "contaminat" de elemente din alte stiluri de arte marţiale, iar după un anumit nivel lucrurile avansează, evident după ce stăpâneşti foarte bine bazele. Plus că se menţine permanent legătura cu Hombu (centrul mondial al aikido-ului), anual un Shihan vine la noi pentru a se asigura că nu "deraiem" de la Cale şi pentru a ne menţine pe Cale, ca sa nu mai spun că tot anual o delegaţie din organizaţia din care fac parte merge la Hombu pentru a se antrena acolo.
- Şi e bine că sunt mai multe organizaţii?
- Nu ştiu ce să zic, personal mi-ar plăcea să fie o singură organizaţie, însa chiar dacă alte organizaţii au dispărut iar altele sunt foarte mici, nu cred că vor dispărea de tot, însă până la urmă fiecare poartă haina care i se potriveşte. Mie mi-a plăcut mai mult ce am văzut în aikikai, a rezonat mai bine cu mine. Nu e uşor, e mult mai greu decât ce făceam înainte şi adaptarea nu a fost una uşoară, însă după doi ani lucrurile au început să devină mai clare din toate punctele de vedere; oricum oamenii sunt minunaţi iar instructorii întâlniţi excelenţi, adevărate modele, i-am urmat pe ei."

Ion State

Seminar naţional AIKIDO AIKIKAI Constanţa, 29-31 martie 2013

          Sunt momente pe care ai vrea sa le retraiesti, nu doar sa ti le reamintesti. Seminarul de aikido ce tocmai s-a incheiat este unul dintre ele.
          Au fost 3 zile in care 200 de practicanti de la dojourile de aikido din Constanta, Eforie, Mangalia, Navodari, Slobozia, Galati, Bucuresti, Pitesti, Cluj-Napoca si Baia Mare s-au antrenat impreuna in dojoul Aikikai Constanta - centrul de unde s-au dezvoltat toate dojourile de aikido dobrogene.
          Trebuie sa recunosc ca participarea a fost peste asteptarile mele: 130 de copii si 70 de adulti.
          

          Antrenamentele pentru copii au fost sub indrumarea lui Florin Trisca sensei iar cele de adulti au fost tinute de Dorin Marchis sensei.

          Antrenamentele nu au fost usoare, insa au fost extraordinar de placute, s-a practicat aikido cu seriozitate si cu zambetul pe buze. S-a pus accentul pe detalii, simplitate, eficienta si o respiratie corecta.
             
          Sambata a fost o zi plina de la 9 dimineata pana la 9 seara cu o pauza de 2 ore pentru a dejuna. Dupa ce am luat pranzul ne-am reintors la dojo si am inceput sesiunea de examinare. Mi-am dat seama ca nici ca examinator nu este usor, desi eu nu am fost examinator ci un fel de "asistent administrativ" (insa eticheta impune sa stau alaturi de examinator in seiza, cum dealtfel si el sta pe toata durata examenului; nu le poti spune elevilor sa faca ceea ce tu nu faci, profesorul trebuie sa fie intotdeauna un exemplu prin ceea ce face si nu prin ceea ce spune). Asa ca una peste alta, 4 ore am stat in seiza, o performanta pe care trebuie sa marturisesc ca nu credeam ca sunt in stare sa o ating.
          Examenele nu au fost usoare iar efortul a fost pe masura gradului pentru care fiecare a fost examinat. Daca examenul copiilor pentru 10 kyu a durat in jur de 5 - 10 minute, cel pentru kyu 3 - kyu 1 a durat o ora si jumatate, fiind o adevarata proba de vointa si nu doar o verificare a cunostintelor tehnice.
          Examenele pentru adulti s-au desfasurat in doua etape, de la 17.30 la 19.00, urmate de antrenament in intervalul 19.00 - 20.00, si evident continute apoi pana la ora 21.00.
 
          Detaliile de executie a tehnicii, rezistenta,respiratia, vointa, atitudinea, eficienta si multe altele au constituit un ansamblu care a format examinarea adultilor.
          Am fost foarte mandru de elevii mei cat si de elevii elevilor mei, s-au descurcat formidabil si pentru niciunul, de la mic la mare, esecul nu a fost o optiune, au dovedit ca sunt adevarati practicanti de aikido.
          Incepand de sambata, membrii Aikikai Constanta, Yamato Damashii Constanta, Aikikai Eforie, Aikikai Mangalia si Aikikai Navodari sunt certificati de catre Fundatia Romana de Aikido Aikikai si prin gradele obtinute, nu doar prin apartenenta la Fundatie.
         
         A fost un seminar in care bagajul nostru tehnic s-a imbunatatit considerabil, cum dealtfel se intampla la toate seminariile organizate de Fundatia Romana de Aikido Aikikai, ne-am revazut cu prieteni dragi, ne-am antrenat impreuna iar in timpul liber ne-am distrat pe cinste.
          Poate ca pentru unii termenul "familie" suna putin corporatist, ei bine, nu este asa in aikido. Aikikai este intr-adevar o mare familie in adevaratul sens al cuvantului.
          Este greu de descris ceea ce simti, trebuie sa fii acolo, sa simti "pulsul la cald", sa participi activ, nu sa fii spectator. Daca as putea, as da timpul inapoi sa mai pot retrai aceleasi sentimente pe care le-am trait in aceste zile.
          Tin sa le multumesc parintilor care mi-au acordat toata increderea lor pentru a le instrui copiii, elevilor mei care au fost reexaminati (dupa un an si jumatate de munca in care s-au pus la punct cu mare parte din detaliile de executie a tehnicilor) dovedind astfel ca sa stii este mai important decat sa ai (grade), elevilor mei care si-au asumat raspunderea de a conduce dojouri si fac acest lucru intr-o maniera exceptionala, colegilor din Fundatia Romana de Aikido Aikikai care in decurs de o luna intre doua seminarii internationale au gasit timpul si resursele necesare pentru a veni la Constanta sa practice impreuna cu noi aikido si nu in ultimul rand profesorului meu Dorin Marchis sensei, care ma conduce pe Calea AIKI si al carui exemplu m-a inspirat din prima clipa cand l-am intalnit.
          Tuturor va multumesc, impreuna suntem o mare familie, pe aceeasi Cale!

Ion State

Eticheta în AIKIDO

          Artele marţiale japoneze nu pot fi disociate de eticheta şi cultura niponă, iar aikido nu face excepţie de la acest principiu, de aceea orice practicant de aikido trebuie sa aibă cunostinţă de un set minim de reguli de conduită pe care să le urmeze cu ocazia practicii.
  1. Nu întârziaţi, fiţi echipaţi şi gata de antrenament cu cel puţin 15 minute înainte de începerea lui.
  2. Când intraţi în dojo, salutaţi din picioare în direcţia portretului lui O Sensei, de asemenea când intraţi pe tatami, salutaţi din seiza în direcţia portretului lui O Sensei.
  3. Este nepoliticos să întarziaţi, însă dacă se întâmplă acest lucru, aşezaţi-vă în seiza pe tatami şi aşteaptaţi permisiunea instructorului de a participa la antrenament.
  4. Echipamentul trebuie să fie curat, iar igiena corporală este obligatorie.
  5. Trataţi pe toată lumea cu respect, indiferent de vârstă sau grad.
  6. Fiţi atenţi la explicaţiile şi demonstraţiile instructorului.
  7. Atunci când instructorul explică, singura postura în care este permis să staţi este seiza.
  8. Protejaţi-vă colegii de antrenament şi nu încercaţi să vă impuneţi cu forţa.
  9. Dacă v-aţi accidentat, semnalaţi acest lucru instructorului şi cereţi permisiunea de a vă retrage.
10. În timpul antrenamentului nu se vorbeşte decât dacă este strict necesar, orice discuţie trebuie să se refere doar la ce faceţi în acel moment.
11. Dacă aveţi nelămuriri, duceţi-vă în apropierea instructorului, salutaţi şi apoi întrebaţi.
12. Bijuteriile şi alte podoabe vor fi scoase pe timpul antrenamentului pentru a evita rănirea practicanţilor sau distrugerea lor.
13. Telefoanele mobile vor fi comutate pe modul silenţios.
14. Menţineţi ordinea şi curăţenia în dojo.
15. Deplasaţi-vă doar pe marginea tatami-ului.
16. Nu mâncaţi înainte de antrenament şi evitaţi în ziua antrenamentului să ingeraţi alimente ce pot avea efect nedorit, nu beţi apă în timpul antrenamentului.
17. Nu părăsiţi dojo-ul fără permisiunea instructorului.
18. Nu executaţi altceva decât ceea ce v-a arătat instructorul.
19. Antrenati-vă cu partenerul de lângă dumneavoastră, nu traversaţi tot dojo-ul pentru a alege partenerul preferat.
20. Când vizitaţi un alt dojo, cereţi mai întâi permisiunea instructorului acelui dojo de a vă antrena acolo, este de preferat să aveţi la dumneavoastră o scrisoare de recomandare din partea instructorului dumneavoastră sau carnetul de membru al Fundaţiei Aikikai.
21. Dacă vizitaţi un dojo doar pentru a vizualiza un antrenament şi doriţi să filmaţi sau să fotografiaţi, asiguraţi-vă mai întâi că aveţi permisiunea conducătorului dojo-ului şi încercaţi pe cât posibil ca acest lucru să nu deranjeze activitatea dojo-ului. Acceaşi etichetă este valabilă şi în cazul vizualizarii unui seminar de aikido.
22. Dacă participaţi la un seminar de aikido, nu vă pierdeţi timpul cu filmatul sau pozatul, concentraţi-vă asupra practicii, acesta este motivul pentru care vă aflaţi acolo. Ulterior puteti cere organizatorului să vă furnizeze filmările şi pozele din timpul seminarului.
23. Abţineţi-vă de la remarci răutăcioase la adresa altor practicanţi, dojo-uri sau organizaţii, practicaţi aikido pentru şlefuirea propriei persoane nu pentru a face politică. Fiţi rezervaţi, sinceri şi deschişi, prudenţi în afirmaţiile făcute.
24. Antrenamentul trebuie să se desfăşoare într-o atmosferă de voie bună şi relaxare.
25. Comportamentul dumneavoastră îi poate influenţa pe cei din jur, fiţi întotdeauna un exemplu pozitiv.
26. Participaţi cu regularitate la antrenamente.
27. Îndepliniţi-vă la timp şi cu conştiinciozitate sarcinile asumate.
28. Promovaţi spiritul Aikido-ului ori de câte ori aveţi posibilitatea.
29. Nu pretindeţi un tratament favorizant.
30. Căutaţi să vă perfecţionaţi în permanenţă.

Seminar Christian Tissier

          Un număr impresionant de practicanţi din România şi de peste hotare s-au întâlnit la Cluj sub "bagheta" maestrului Christian Tissier pentru a practica aikido. Am avut ocazia să cunosc puţin din maestrul Tissier şi puţin din omul Tissier. A fost o lecţie de marţialitate, perseverenţă, modestie şi sinceritate.

          Maestrul îşi poartă elevii pe Cale nu prin vorbe, ci prin fapte şi prin felul lui de a fi, prin exemplul pe care îl dă. Oriunde am întâlnit maeştri aikikai, am găsit aceleaşi principii, aceleaşi valenţe morale, aceeaşi linie clară, concisă, fără ambiguităţi.
   
          După fiecare seminar bagajul tehnic s-a îmbogăţit şi fiecare seminar m-a schimbat, m-a făcut să privesc lucrurile altfel. Dincolo de tehnică, aikido te învaţă să ai o minte deschisă, să fii corect, cinstit, perserverent şi multe altele. Aceasta este linia pe care O Sensei a lăsat-o, AIKIDO AIKIKAI.

           A fost mai mult decat un seminar, a fost o lecţie de pedagogie. Ani de-a rândul am urmărit demonstraţiile şi dvd-urile tehnice ale maestrului, iar acum am avut onoarea de a învăţa direct de la Tissier Sensei. A fost un  vis devenit realitate. Dincolo de nivelul tehnic ridicat, am rămas plăcut surprins şi de calitatea de pedagog - am văzut o structură clară a seminarului, astfel încât la final am putut trage concluziile; m-am reîntors acasă cu un real bagaj de informaţii. Nu au existat ambiguităţi, lucrurile au fost foarte clare, simple si logice. Mi-a plăcut în special accentul pe care Christian Tissier Sensei l-a pus pe ceea ce trebuie să facă uke, pe comportamentul firesc în luptă, în realitate.

   

          Acest mare maestru este ca un magnet pentru practicanţii de aikido, îi atrage prin exemplul pe care îl dă, prin claritatea tehnicilor şi logica lor, prin realitatea luptei, prin felul lui de a fi.

              Încă nu m-am "dezmeticit" după seminarul aniversar al Fundaţiei Române de Aikido Aikikai. Să fii în preajma unui maestru precum Christian Tissier Sensei este un sentiment greu de descris. Mi-a, şi ne-a explicat cu rabdare tot ceea ce a predat. 

          Am fost uke şi am fost tori, a fost un seminar de la care am învăţat multe. Din 2010 de când l-am întâlnit prima oară pe Yokota Sensei primul Shihan Aikikai Hombu Dojo simt că lucrurile s-au schimbat. Am avut acces la un alt nivel al aikidoului. Sunt multe de spus. Una peste alta a fost un seminar de excepţie, cu un maestru de excepţie - Christian Tissier!

          50 de ani de practică a aikido-ului îşi spun cuvântul. A fost primul 7 dan non-japonez şi primul Aikikai Hombu Shihan non-japonez, nu datorită timpului îndelungat de practică, ci datorită realelor calităţi de profesor de aikido.
           Aştept cu nerăbdare următoarea întâlnire cu maestrul!
          

          Astăzi, la seminarul condus de Christian Tissier Shihan, am avut onoarea şi plăcerea să practic împreună cu Verona Sensei. 76 de ani, şi face ukemi ca orice practicant de la acest seminar. Pentru mine a fost o adevarata lectie "nevorbită" despre ceea ce înseamnă să practici cu adevărat aikido... Mai am atât de multe de învăţat!

Ion State

Congresul Federaţiei Internaţionale de Aikido, 17-24 septembrie 2012

          Visam să ajung cel puţin o dată la Aikikai Hombu Dojo, să particip la cursurile conduse de Doshu Moriteru Ueshiba. Congresul Federaţiei Internaţionale de Aikido (IAF) a fost pentru mine o oportunitate deosebită, nu numai de a-mi vedea visul realizat, dar şi de a participa la cursuri de aikido conduse de mari maeştri. Mărturisesc că visul meu mi se parea destul de greu de realizat, din pricina a ceea ce credeam că reprezintă piedici financiare, transport, cazare, masă. Un bilet de avion dus-întors luat din timp costă 600 euro, o cazare bună înseamnă 50 de euro pe zi, cât despre mâncare, în funcţie de restaurantul ales, există preţuri pentru toate buzunarele.
          Şi iată că am aterizat în Ţara Soarelui Răsare! De cum păşeşti pe pământul japonez nu poţi să nu remarci ordinea, disciplina şi curăţenia specifică locuitorilor acestui tărâm. Politeţea adeseori excesivă a japonezilor mă face să mă simt ca într-un imens dojo de aikido.
          Am sosit cu trei zile înainte de începerea Congresului IAF (Federaţia Internaţională de Aikido), timp în care parcă ne-am pregătit fizic pentru participarea la seminariile ce au urmat, căci am mers zilnic pe jos între 20 şi 30 de kilometri, încercând să vizităm cât mai multe obiective turistice, dar şi comerciale.

           Congresul IAF a fost deschis de Waka Sensei Mitsuteru Ueshiba, strănepotul fondatorului Aikido-ului. Tehnicile sale sunt curgătoare precum un râu, zâmbeşte tot timpul şi nu poţi să nu remarci naturaleţea cu care se mişcă. Desi dojo-ul este imens, trece pe la fiecare grup explicând detaliile. Nu este nevoie să vorbească foarte mult, căci tehnicile arătate vorbesc de la sine. Precum spunea şi O Sensei: "nu te pierde în vorbe, învaţă aikido prin practică!". Gi-urile devin mai grele din pricina transpiraţiei, iar ritmul este din ce în ce mai alert, nimeni nu se opreşte din practică, nimeni nu vorbeşte, toţi practicăm.
          Următorul seminar la care eu particip este susţinut de Christian Tissier Shihan, pe care îl vom avea ca invitat în luna octombrie în România la dojo-ul central al Fundaţiei Române de Aikido Aikikai. Practic, am crescut urmărind dvd-urile cu Tissier Sensei, iar bucuria mea atinge cote maxime când, la recomandarea maestrului Adrian Bunea, îi sunt uke. Este o diferenţă enormă între ceea ce vezi pe sticlă şi ceea ce simţi când eşti uke pentru Maitre Tissier, parcă are puterea de a condesa 100 de ore de teorie într-o clipă de practică. Nu se opune atacului meu, ci îl absoarbe, eu devenind o extensie o corpului său, neputând sub nicio formă să mă opun; mă simt ca într-un vârtej care mă duce către tatami într-o fixare din care îmi este imposibil să mă ridic.
          Ultimul curs este susţinut de Asai Shihan. Este impresionantă marţialitatea acestui Shihan cât şi modul cum execută tehnicile. Pune accentul pe atitudinea pe care trebuie să o ai în luptă.
          Aştept cu nerăbdare următoarea zi! Este cea mai importantă zi pentru mine, deoarece vom merge la Aikikai Hombu Dojo (centrul mondial al Aikido-ului), unde vom participa la clasa condusă de Doshu Moriteru Ueshiba. Cursul începe la 6.30 dimineaţa, aşa că la 5 deja suntem în picioare, pregătiţi şi grăbiţi pentru a nu întârzia. Cu 5 minute înainte de începerea practicii suntem toţi aliniaţi în seiza într-o linişte deplină. Este greu de descris sentimentul pe care îl ai atunci când te afli în preajma unei personalităţi ca Doshu, când te afli într-unul din cele două dojo-uri unde O Sensei preda regulat aikido. Cursul începe cu o încălzire scurtă, apoi tehnicile se succed ameţitor, ritmul de practică fiind unul alert, şi ai impresia după primele 10 minute că rămâi fără oxigen. Nu contează că aerul nu este suficient, o putere interioara te ajută să mergi mai departe păstrând ritmul cu ceilalţi, încercând să nu pierzi nicio clipă din acest antrenament. Tehnicile arătate de Doshu sunt perfecte, curate, clare. Antrenamentul de la Hombu este exemplul perfect pentru cum ar trebui să decurgă practica în orice dojo de aikido. Dacă înainte spuneam că ar trebui să ajung cel puţin o dată la Hombu, acum spun ca ar trebui să vin ori de câte ori pot. Să fii lângă sursa aikido-ului pentru mine nu este doar o onoare, ci a devenit şi o obligaţie, pentru că datoria mea ca profesor de aikido este să transmit mai departe nu numai tehnicile nealterate, ci şi spiritul aikidoului.
          Timpul s-a scurs precum o clipă, oboseala a dispărut din timpul practicii, duritatea tatami-ului nu a mai contat câtuşi de puţin. Am plecat de la Aikikai Hombu Dojo cu speranţa, dar şi cu promisiunea făcută mie însumi, că voi reveni ori de câte ori voi putea.
           După cateva ore de odihnă mă îndrept către dojo-ul unde se desfăşoară seminariile IAF pentru a participa la clasa condusa de Yamada Shihan. DVD-ul cu lecţiile de aikido ale maestrului Yamada a fost primul pe care l-am văzut şi după care mulţi ani am încercat să învăţ. A fost deasemenea o bucurie imensă să mă aflu în preajma unui maestru de asemenea calibru.
          După terminarea cursului ne întâlnim cu Kobayashi Shihan pentru a petrece cateva ore în minunata companie a dânsului.
          În a treia zi particip alături de maeştrii Dorin Marchiş, preşedintele Fundaţiei Române de Aikido Aikikai (FRAA) şi Adrian Bunea, vicepreşedintele FRAA, la şedinţa IAF, apoi la cursurile conduse de Fukakusa Shihan şi Isoyama Shihan.
          Fukakusa Shihan este extraordinar, o tehnică eficientă, rapidă şi elegantă. Adrian Bunea Sensei îmi spunea după terminarea cursului că Fukakusa Shihan, care conduce Federaţia Tailandeză de Aikido, fusese "testat" de luptătorii de box tailandez la începuturile domniei sale ca profesor de aikido în Tailanda.
          Isoyama Shihan este maestrul care ţine în prezent antrenamentele de aikido la Iwama, dojo-ul unde O Sensei preda aikido. Spiritul vechilor samurai este prezent în Isoyama Shihan, te inspiră prin atitudinea marţială. Ne spunea că trebuie să practicăm aikido până la sfârşitul vieţii. Isoyama Shihan nu este un profesor comod, cum dealtfel niciunul dintre maeştrii aikikai nu sunt, ţine foarte mult la disciplină şi perseverenţă. Aikido este o cale prin care se şlefuieşte nu numai trupul, ci şi spiritul, iar acest lucru trebuie să se vadă în atitudinea fiecărui practicant. La o zi după seminarul cu domnia sa, prietenul meu din Suedia, David, şi-a dislocat umărul, iar când Isoyama Sensei a trecut pe langa el şi l-a întrebat ce a păţit, maestrul i-a spus: "ai fost prea slab".
          A patra zi a Congresului IAF a fost una cu totul specială! Practica de dimineaţă a fost condusă de Kobayashi Shihan, profesorul de la Hombu, de care eu m-am ataşat cel mai mult. Este mereu zâmbitor şi prietenos, dornic să ne împărtăşească din cunoştinţele dânsului. O tehnică excelentă, elegantă, eficientă, clară. Abia aştept următorul seminar cu domnia sa în România.
          Urmează Micheline Tissier Sensei, cursul având ca lait motiv loviturile de pumn (tsuki). O profesoară excelentă nu numai ca tehnică, dar şi ca spirit; este o lecţie despre cât de eficient este aikido contra atacurilor directe de pumn.
          În pauza dintre antrenamente primim vestea cea mare de la Dorin Marchiş Sensei - FUNDAŢIA ROMÂNĂ DE AIKIDO AIKIKAI a fost acceptată ca MEMBRĂ CU DREPTURI DEPLINE în FEDERAŢIA INTERNAŢIONALĂ DE AIKIDO, intrarea României în IAF fiind votată în unanimitate de către delegaţiile prezente la Congres. Este o mare realizare pentru aikido-ul din România, o recunoaştere la nivel internaţional a eforturilor de promovare şi dezvoltare a aikido-ului în România, a Fundaţiei Române de Aikido Aikikai.
          Ultimul curs din aceasta zi este susţinut de Tada Shihan - 9 dan aikido aikikai. Este un antrenament deosebit, bazat pe tehnici de respiraţie, pe coordonarea respiraţiei cu mişcarea. Este pentru prima oară când practic kotodama.
          Urmează penultima zi a Congresului IAF, în care particip la seminarul condus de Yokota Shihan. Acesta a fost primul maestru japonez pe care l-am vazut live şi care m-a convins că în organizaţia Aikikai găsesc acel aikido autentic pe care îl căutam.
          Ultimul seminar al Congresului este condus de Doshu Moriteru Ueshiba. În dojo se află peste 1.000 de persoane care practică aikido ca şi cum după acest seminar nu ar mai exista nimic. Toţi practică aikido atât cu trupul cât şi cu sufletul. Doshu încheie acest ultim curs cu o demonstraţie superbă.
     
          Ultima zi este dedicată demonstraţiilor ţărilor membre IAF, iar României îi revine onoarea de a fi la începutul acestui Enbukai.
          Pentru mine, ca unul dintre cei mai noi membri ai Fundaţiei Române de Aikido Aikikai, participarea la acest eveniment mi-a dat posibilitatea să văd şi dimensiunea spirituală a aikido-ului. De la învăţăturile bătrânilor maeştri, elevi ai fondatorului aikido-ului O Sensei Morihei Ueshiba, la atitudinea celor mai tineri sensei de la Aikikai Hombu Dojo, toate şi-au pus amprenta asupra mea, asupra modului cum trebuie practicat şi predat aikido.
          Care sensei mi-a plăcut cel mai mult? Toţi, absolut toţi! De la fiecare am avut de învăţat!
          A fost o călătorie în care mi-am perfecţionat cunoştinţele tehnice, însă a fost în acelaşi timp şi o călătorie spirituală în care am fost în centrul aikido-ului, acolo unde acesta se predă în forma sa pură.

Ion State