Visam să ajung cel puţin o dată la Aikikai Hombu Dojo, să particip la cursurile conduse de Doshu Moriteru Ueshiba. Congresul Federaţiei Internaţionale de Aikido (IAF) a fost pentru mine o oportunitate deosebită, nu numai de a-mi vedea visul realizat, dar şi de a participa la cursuri de aikido conduse de mari maeştri. Mărturisesc că visul meu mi se parea destul de greu de realizat, din pricina a ceea ce credeam că reprezintă piedici financiare, transport, cazare, masă. Un bilet de avion dus-întors luat din timp costă 600 euro, o cazare bună înseamnă 50 de euro pe zi, cât despre mâncare, în funcţie de restaurantul ales, există preţuri pentru toate buzunarele.
Şi iată că am aterizat în Ţara Soarelui Răsare! De cum păşeşti pe pământul japonez nu poţi să nu remarci ordinea, disciplina şi curăţenia specifică locuitorilor acestui tărâm. Politeţea adeseori excesivă a japonezilor mă face să mă simt ca într-un imens dojo de aikido.
Am sosit cu trei zile înainte de începerea Congresului IAF (Federaţia Internaţională de Aikido), timp în care parcă ne-am pregătit fizic pentru participarea la seminariile ce au urmat, căci am mers zilnic pe jos între 20 şi 30 de kilometri, încercând să vizităm cât mai multe obiective turistice, dar şi comerciale.
Congresul IAF a fost deschis de
Waka Sensei Mitsuteru Ueshiba, strănepotul fondatorului Aikido-ului. Tehnicile sale sunt curgătoare precum un râu, zâmbeşte tot timpul şi nu poţi să nu remarci naturaleţea cu care se mişcă. Desi dojo-ul este imens, trece pe la fiecare grup explicând detaliile. Nu este nevoie să vorbească foarte mult, căci tehnicile arătate vorbesc de la sine. Precum spunea şi O Sensei: "nu te pierde în vorbe, învaţă aikido prin practică!". Gi-urile devin mai grele din pricina transpiraţiei, iar ritmul este din ce în ce mai alert, nimeni nu se opreşte din practică, nimeni nu vorbeşte, toţi practicăm.
Următorul seminar la care eu particip este susţinut de
Christian Tissier Shihan, pe care îl vom avea ca invitat în luna octombrie în România la dojo-ul central al Fundaţiei Române de Aikido Aikikai. Practic, am crescut urmărind dvd-urile cu Tissier Sensei, iar bucuria mea atinge cote maxime când, la recomandarea maestrului Adrian Bunea, îi sunt uke. Este o diferenţă enormă între ceea ce vezi pe sticlă şi ceea ce simţi când eşti uke pentru Maitre Tissier, parcă are puterea de a condesa 100 de ore de teorie într-o clipă de practică. Nu se opune atacului meu, ci îl absoarbe, eu devenind o extensie o corpului său, neputând sub nicio formă să mă opun; mă simt ca într-un vârtej care mă duce către tatami într-o fixare din care îmi este imposibil să mă ridic.
Ultimul curs este susţinut de
Asai Shihan. Este impresionantă marţialitatea acestui Shihan cât şi modul cum execută tehnicile. Pune accentul pe atitudinea pe care trebuie să o ai în luptă.
Aştept cu nerăbdare următoarea zi! Este cea mai importantă zi pentru mine, deoarece vom merge la Aikikai Hombu Dojo (centrul mondial al Aikido-ului), unde vom participa la clasa condusă de
Doshu Moriteru Ueshiba. Cursul începe la 6.30 dimineaţa, aşa că la 5 deja suntem în picioare, pregătiţi şi grăbiţi pentru a nu întârzia. Cu 5 minute înainte de începerea practicii suntem toţi aliniaţi în seiza într-o linişte deplină. Este greu de descris sentimentul pe care îl ai atunci când te afli în preajma unei personalităţi ca Doshu, când te afli într-unul din cele două dojo-uri unde O Sensei preda regulat aikido. Cursul începe cu o încălzire scurtă, apoi tehnicile se succed ameţitor, ritmul de practică fiind unul alert, şi ai impresia după primele 10 minute că rămâi fără oxigen. Nu contează că aerul nu este suficient, o putere interioara te ajută să mergi mai departe păstrând ritmul cu ceilalţi, încercând să nu pierzi nicio clipă din acest antrenament. Tehnicile arătate de Doshu sunt perfecte, curate, clare. Antrenamentul de la Hombu este exemplul perfect pentru cum ar trebui să decurgă practica în orice dojo de aikido. Dacă înainte spuneam că ar trebui să ajung cel puţin o dată la Hombu, acum spun ca ar trebui să vin ori de câte ori pot. Să fii lângă sursa aikido-ului pentru mine nu este doar o onoare, ci a devenit şi o obligaţie, pentru că datoria mea ca profesor de aikido este să transmit mai departe nu numai tehnicile nealterate, ci şi spiritul aikidoului.
Timpul s-a scurs precum o clipă, oboseala a dispărut din timpul practicii, duritatea tatami-ului nu a mai contat câtuşi de puţin. Am plecat de la Aikikai Hombu Dojo cu speranţa, dar şi cu promisiunea făcută mie însumi, că voi reveni ori de câte ori voi putea.
După cateva ore de odihnă mă îndrept către dojo-ul unde se desfăşoară seminariile IAF pentru a participa la clasa condusa de
Yamada Shihan. DVD-ul cu lecţiile de aikido ale maestrului Yamada a fost primul pe care l-am văzut şi după care mulţi ani am încercat să învăţ. A fost deasemenea o bucurie imensă să mă aflu în preajma unui maestru de asemenea calibru.
După terminarea cursului ne întâlnim cu Kobayashi Shihan pentru a petrece cateva ore în minunata companie a dânsului.
În a treia zi particip alături de maeştrii
Dorin Marchiş, preşedintele Fundaţiei Române de Aikido Aikikai (FRAA) şi
Adrian Bunea, vicepreşedintele FRAA, la şedinţa IAF, apoi la cursurile conduse de Fukakusa Shihan şi Isoyama Shihan.
Fukakusa Shihan este extraordinar, o tehnică eficientă, rapidă şi elegantă. Adrian Bunea Sensei îmi spunea după terminarea cursului că Fukakusa Shihan, care conduce Federaţia Tailandeză de Aikido, fusese "testat" de luptătorii de box tailandez la începuturile domniei sale ca profesor de aikido în Tailanda.
Isoyama Shihan este maestrul care ţine în prezent antrenamentele de aikido la Iwama, dojo-ul unde O Sensei preda aikido. Spiritul vechilor samurai este prezent în Isoyama Shihan, te inspiră prin atitudinea marţială. Ne spunea că trebuie să practicăm aikido până la sfârşitul vieţii. Isoyama Shihan nu este un profesor comod, cum dealtfel niciunul dintre maeştrii aikikai nu sunt, ţine foarte mult la disciplină şi perseverenţă. Aikido este o cale prin care se şlefuieşte nu numai trupul, ci şi spiritul, iar acest lucru trebuie să se vadă în atitudinea fiecărui practicant. La o zi după seminarul cu domnia sa, prietenul meu din Suedia, David, şi-a dislocat umărul, iar când Isoyama Sensei a trecut pe langa el şi l-a întrebat ce a păţit, maestrul i-a spus: "ai fost prea slab".
A patra zi a Congresului IAF a fost una cu totul specială! Practica de dimineaţă a fost condusă de
Kobayashi Shihan, profesorul de la Hombu, de care eu m-am ataşat cel mai mult. Este mereu zâmbitor şi prietenos, dornic să ne împărtăşească din cunoştinţele dânsului. O tehnică excelentă, elegantă, eficientă, clară. Abia aştept următorul seminar cu domnia sa în România.
Urmează
Micheline Tissier Sensei, cursul având ca lait motiv loviturile de pumn (tsuki). O profesoară excelentă nu numai ca tehnică, dar şi ca spirit; este o lecţie despre cât de eficient este aikido contra atacurilor directe de pumn.
În pauza dintre antrenamente primim vestea cea mare de la Dorin Marchiş Sensei -
FUNDAŢIA ROMÂNĂ DE AIKIDO AIKIKAI a fost acceptată ca MEMBRĂ CU DREPTURI DEPLINE în FEDERAŢIA INTERNAŢIONALĂ DE AIKIDO, intrarea României în IAF fiind votată în unanimitate de către delegaţiile prezente la Congres. Este o mare realizare pentru aikido-ul din România, o recunoaştere la nivel internaţional a eforturilor de promovare şi dezvoltare a aikido-ului în România, a Fundaţiei Române de Aikido Aikikai.
Ultimul curs din aceasta zi este susţinut de
Tada Shihan - 9 dan aikido aikikai. Este un antrenament deosebit, bazat pe tehnici de respiraţie, pe coordonarea respiraţiei cu mişcarea. Este pentru prima oară când practic kotodama.
Urmează penultima zi a Congresului IAF, în care particip la seminarul condus de
Yokota Shihan. Acesta a fost primul maestru japonez pe care l-am vazut live şi care m-a convins că în organizaţia Aikikai găsesc acel aikido autentic pe care îl căutam.
Ultimul seminar al Congresului este condus de
Doshu Moriteru Ueshiba. În dojo se află peste 1.000 de persoane care practică aikido ca şi cum după acest seminar nu ar mai exista nimic. Toţi practică aikido atât cu trupul cât şi cu sufletul. Doshu încheie acest ultim curs cu o demonstraţie superbă.
Ultima zi este dedicată demonstraţiilor ţărilor membre IAF, iar României îi revine onoarea de a fi la începutul acestui Enbukai.
Pentru mine, ca unul dintre cei mai noi membri ai Fundaţiei Române de Aikido Aikikai, participarea la acest eveniment mi-a dat posibilitatea să văd şi dimensiunea spirituală a aikido-ului. De la învăţăturile bătrânilor maeştri, elevi ai fondatorului aikido-ului O Sensei Morihei Ueshiba, la atitudinea celor mai tineri sensei de la Aikikai Hombu Dojo, toate şi-au pus amprenta asupra mea, asupra modului cum trebuie practicat şi predat aikido.
Care sensei mi-a plăcut cel mai mult? Toţi, absolut toţi! De la fiecare am avut de învăţat!
A fost o călătorie în care mi-am perfecţionat cunoştinţele tehnice, însă a fost în acelaşi timp şi o călătorie spirituală în care am fost în centrul aikido-ului, acolo unde acesta se predă în forma sa pură.
Ion State
